Fingers-dovlecel, delicatesa de vară care nu-ţi mănâncă timpul

Crocanţi la exterior, moi în interior şi fără pic de ulei...înecaţi în sos gros de usturoi...mănânci până nu mai poţi. Şi se fac rapid.

Aveţi nevoie de:

- 3 dovlecei

- 300ml iaurt

- 50g caşcaval

- 5-6 linguri telemea rasă

- pesmet

- sare

- piper măcinat (opţional)

Dovleceii se spală bine, se curăţă de coajă şi se taie bastonaşe. Se aşează apoi pe un platou şi se presară cu sare. Trebuie să zacă acolo un sfert de oră, până iese apa din ei.

Între timp, porniţi cuptorul. ( Dacă nu e bine încins când puneţi dovlecelul, riscaţi să aveţi la final, în loc de crochete, dovlecel plutind într-o mare de caşcaval topit).

Caşcavalul şi telemeaua se dau prin răzătoarea mică şi se amestecă apoi cu pesmetul. Adăugaţi un praf de sare. (eventual şi piper sau alte mirodenii care vă plac pentru dovlecel).

Scurgeţi dovleceii de apă, îi daţi prin iaurt, apoi prin amestecul de pesmet şi caşcaval, după care îi aşezaţi în tava de cuptor. Eu n-am folosit nici hârtie de copt şi nici n-am uns tava cu ulei şi puteţi să faceţi la fel dacă aveţi o tavă neaderentă.

Băgaţi tava la cuptorul bine încins, la foc mare. Degeţelele de dovlecel sunt gata în 10-15 minute.

Se servesc călduţe, simple sau cu sos.

Cum nu prea mă dau în vânt după tzatziki, am făcut un sos de usturoi: din usturoi pisat, frecat cu un praf de sare, o lingură de ulei de măsline şi una de apă minerală, peste care se adaugă, la final, smântână sau iaurt. Depinde ce vă place mai mult şi de cât de gros vreţi să iasă sosul.

Scufundaţi în sos, dovleceii sunt nemaipomeniţi! Să aveţi poftă!

Vremea cailor beţi: mitul unui Sisif ajuns la final

- Cum te cheamă?
- Amaneh.

- Și câţi ani ai?
- Mai puţini decât Madi.

- Madi cine e?
- Fratele meu. E handicapat. E mereu bolnav. Uite-l acolo! E singurul care are haina galbenă. Azi am fost cu el la doctor, la spital.

Dacă îți plac articolele Cu Suflet, ne găsești și pe Facebook

- Ce face tatăl tău?
- Duce chestii. Pleacă în Irak cu măgarul încărcat cu marfă, o vinde şi aduce altceva.

- Ai o mamă?
- Nu. A murit când a născut-o pe sora mea. Rojine e mama noastră acum.

- Rojine cine e?
- Ea e sora mea. E mai mare.

- Şi Rojine e aici?
- Nu, e acasă. Are grijă de sora noastră mai mică. Acolo e Ayoub. Fratele meu mai mare.

- Câţi sunteţi?
- Trei surori şi doi fraţi.

- Păi, şi ce căutaţi?
- Înfăşurăm pachetele în hârtie de ziar. Eu şi Ayoub şi ceilalţi copii din sat. Venim aici aproape tot timpul.

- Unde e satul vostru?
- E departe, la graniţa cu Irakul.

Filmul lui Bahman Ghobadi îţi creează impresia unei mişcări continue, deşi e departe de a te abuza cu sunete, cadre, culori. Camera e în pantă, emoţiile sunt în fierbere, tensiunea e în urcare. A Time for Drunken Horses e scurt, condensat, sacadat, nervos. În ritmul cailor. O variantă modernă şi iraniană a mitului lui Sisif. Fără cadrul final, am fi într-o beţie a suferinţei şi a deznădejdii. Dincolo de sârma ghimpată se vede, însă, lumina.

Cine e de vină pentru ultima descoperire a Americii?

Americanii-s vinovați: pentru încălzirea globală și specula cu pepenii de Dăbuleni, pentru că Pământul se rotește în jurul axei proprii și nu în jurul lui Mazăre de la Constanța, pentru explozia obezității la nivel mondial, ceea ce va duce la dispariția divelor care animă presa românească (asta e chiar grav!), pentru că ploaia nu mai vine nici de la Cluj, asa cum spuneau bunicii noștri (încă o țeapă dată regățenilor de către ardeleni) și pentru că România dispare încet, dar sigur, de pe harta gimnasticii mondiale (Nadia e acum doar o papușă!).

Iată însă ce a descoperit un tovarăș de viață tocmai în America... mă-sii! Oare ăștia sunt yankeii pe care i-au așteptat ai noștri cu ochii pe cer atâtea generații?

Newton și Leibniz stau frumos în rafturile unui supermarket. Scurt. Pe cale de consecință - nu-i așa? - așteptăm curând următoarele cadre cu titluri de exclusivitate națională: Simona Sensual (oare ce-o mai face?) mâncând un hot dog "Pe culmile disperării", Capatos hipnotizat de o buca de brânză "Sentimentul românesc al ființei", Mititelu de la Craiova tinând o cură cu menu-ul "Cum am devenit huligan" și Dinescu gătind o shaorma "Despre îngeri".

Iar ca tacâmul să fie complet, prima linie de lapte bătut Monada, doar la România TV, în direct și exclusiv, că doar trăim în cea mai bună dintre lumile posibile.

Sencs, Livicu