Diarios de motocicleta - Cum s-a născut idolul rebelilor de pretutindeni

Pe vremea în care Jack Kerouac îşi "cocea" cartea care avea să devină Biblia Generaţiei Beat şi a marii "vagabonţeli" din America - "Pe drum", ceva mai la sud începea aventura altor doi eroi. Debutul anilor 50 l-a găsit pe Ernesto Guevara de la Serna în plină tinereţe (23 de ani) şi dornic de aventuri.

Dacă îți plac articolele Cu Suflet, ne găsești și pe Facebook

Cel care avea să ajungă mai târziu Marele Che şi idolul tututor rebelilor, cu sau fără cauză, pleacă într-o "expediţie" de 8000 de kilometri prin America de Sud, împreună cu prietenul lui. Toată aventura era plănuită să se desfăşoare călare pe un bătrân motor botezat "Poderosa". Un fel de Rosinanta a la Don Quijote.

Dincolo de aventura şi întâmplările prin care trec cei doi temerari, rămâne drumul. Este ocazia cu care s-a născut Che Guevara, viitorul revoluţionar. Dovadă stă jurnalul ţinut de Il Che în 1952.

Filmul turnat în 2004 este realizat chiar pe baza acestui Diarios de motocicleta. Un argument în plus, dacă v-am făcut curioşi: are şi un Oscar.

Minunea de la Berna - renaşterea unei naţiuni

Nu-i lua de sus pe nemţi nici când sunt la pământ este o vorbă pe care ungurii au ignorat-o în 1954. Şi s-au "ars" atunci când lumea le era mai dragă. Germania se "aduna" după Al Doilea Război Mondial. O ţară devastată, pustiită, deprimată. Şi, ca în poveştile frumoase, un turneu de fotbal. Campionatul Mondial ajungea la a cincea ediţie, cu Elveţia ţară gazdă.

Germania începe cu o victorie lejeră în fata turcilor, dar şocul a venit în al doilea meci al grupei. O naţională legendară a Ungariei, neînvinsă de patru ani, nu le-a dat nicio şansă nemţilor. 8-3 şi întreaga naţiune germană era iar trimisă în braţele deznădejdii.

Dacă îți plac articolele Cu Suflet, ne găsești și pe Facebook

Povestea nu este doar despre fotbal, ci şi despre renaşterea unei naţiuni. Iar când vine vorba de Germania, ştim prea bine ce urmează. Victorii pe linie cu Turcia, Iugoslavia şi Austria şi finala de vis în faţa coşmarului maghiar. Starurile Puskas, Kocsis şi Hidegkuti sunt îngenuncheate într-un meci care a rămas în istorie ca "Minunea de la Berna". Rahn şi ceilalţi eroi ai Germaniei au produs un adevărat val de entuziasm în ţară. Minunea din fotbal a avut efecte şi în viaţa de zi cu zi.

Das Wunder von Bern (2003) - un film nu doar despre fotbal, bine făcut şi care ar prinde bine şi pe malurile Dâmboviţei.

Campionatul Mondial din Elveţia 1954 a fost primul turneu final televizat.

Nuovomondo - cel mai urât vis frumos

Visezi la ziua când vei culege din grădina ta legume uriaşe? Visezi să curgă lapte şi miere pe toate drumurile, visezi  la cele mai frumoase femei?  Atunci visezi la Lumea nouă. Ia o piatră în gură şi încearcă-ţi şansa. Nuovomondo - cel mai urât vis frumos.

Nuovomondo (The Golden Door) - 2006. Scenariul şi regia -  Emanuele Crialese

Paradisul de la capătul firului

Toamna e anotimpul raiului, pentru că raiul este o chestiune de memorie. Fără amintiri, trăim într-un iad primăvăratic.

Dacă îți plac articolele "Cu Suflet", ne găsești și pe Facebook

Nu știu de ce, dar am tot avut impresia pe parcursul filmului că acțiunea se desfășoară cândva toamna. Nu, în Nuovo Cinema Paradiso nu este vorba de iubire, așa cum este prezentată și promovată pelicula! Nu e vorba de iubire în ACEL sens, dar e totuși dragoste adevărată. Prietenia lui Alfredo cu puștiul și pasiunea lui Toto pentru cinema nu pot fi altceva.

Nostalgie. Gnostos algia, durerea întoarcerii, fuga de soartă și fuga spre destin, ruptură și împlinire, apoi revenirea ca închidere a cercului. Drumul lui Toto în viață aduce cumva cu drumul lui Făt-Frumos din Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte către grădinile vieții. Doar că tovarășul de drum din basm, calul năzdrăvan este înlocuit aici cu un prietenul Alfredo. Iar palma morții de la sfârșitul poveștii este înlocuită cu sărutul morții în cadrele de sfârșit ale filmului.

Paradisul nu e după colț în fimul lui Giuseppe Tornatore, ci la celălalt capăt al firului de telefon.

METAFORE - Scrisori dintr-o altă lume

- Filmul ăsta e despre nimic!

- ?
- Are el o poveste, banală până la urmă, ca orice poveste, dar nu ea e cea care contează.

- Adică? Atunci de ce să mai vezi un film d'ăsta?!

- Pentru că... așa, ca orice film bun, ca orice carte bună, ca orice tablou bun, îți lasă un gust.

- Bine că ești tu deștept! Și ce gust ți-a lăsat... cum ai zis că îi spune? Poștașul!
- Ce gust? Nu știu!.. Poate gustul prăjiturii care mi-a îndulcit copilăria. Al unei prăjituri căreia nu-i mai reții numele și a cărei rețetă nu o mai știe nimeni.

Dacă îți plac articolele "Cu Suflet", ne găsești și pe Facebook

- Bun, dar de ce ai vrea, totuși, să vezi un astfel de film despre... nimic?

- Pentru că nimicul ăsta e despre o altă lume. O lume despre care nu ştiu dacă a fost, dar e păcat că nu (mai) este. Mare păcat!