Vier Minuten - patru minute de viaţă

Ce poţi face în patru minute? Cei mai mulţi dintre noi mai nimic.

Jenny, eroina filmului lui Chris Kraus (2006), îşi câştigă dreptul la viaţă. Arestată după ce s-a învinovăţit pentru o crimă pe care nu a comis-o, Jenny este descoperită de profesoara de pian a închisorii, care vede în ea talentul mult visat. Frau Krüger o convinge să participe la un concurs pentru tinere talente, dar se loveşte de opacitatea şefilor închisorii, care îi refuză "biletul de libertate". Are loc evadarea şi concertul vieţii. Jenny câştigă, bineînţeles, concursul, dar marele premiu este cu totul altceva decât ne-am aştepta. 

Vier Minuten, un film care înlocuieşte cele 15 minute de celebritate ale lui Andy Warhol cu 4 minute de viaţă.

"Sunt lucruri care separă şi altele care unesc." Povestea incredibilă a pelicanului Nicostratos

Nicostratos, le pélican (2011)  - un film minunat de(şi) simplu. Rămas fără mamă, Yannis îşi duce viaţa lângă un tată (Emir Kusturica) taciturn şi suferind după dispariţia soţiei. Cum te poţi revolta într-un sătuc al Greciei inundat de soare, înconjurat de ape, uitat de lume?

Răspunsul îl găseşte chiar băiatul: Yannis renunţă la o mică "avere" de familie pentru a salva o vietate exotică. Pelicanul Nicostratos devine prietenul lui cel mai bun, spre exasperarea tatălui, care încearcă pe toate căile să scape de noul membru al familiei. Demosthene are chiar şi sprijinul unei cornute nostime, geloase şi mult prea invidioase, căpriţa Kitsa. 

În timp, micuţul pelican îşi face loc nu doar în familie, ci ajunge chiar să schimbe viaţa tihnită şi patriarhală a satului. Şi trist şi vesel, filmul reuşeşte să îţi transmită emoţie şi o stare de bine. Grecia, marea, muzica şi umorul garantează un film excelent pentru o duminică liniştită în familie.

Filmul este o ecranizare a romanului "Nicostratos", scris de francezul Eric Boisset.
Filmările au avut loc în insulele Sifnos şi Milos, dar şi în Atena şi Pireu.
Regizorul Olivier Horlait a folosit 8 pelicani, pe care i-a adus special din Franţa.
Emir Kusturica a fost atât de încântat de insula Sifnos, încât după turnarea filmului şi-a cumpărat o casă acolo.

Searching for Sugar Man - Povestea singurului american căruia Africa i-a acordat Oscarul

Şi-a pus chitara în spate şi a plecat să-şi cânte viaţa. O viaţa gri, dintr-un oraş cenuşiu, Detroitul unei Americi tulburi, cea de la începutul anilor 70. America nu a avut însă ochi pentru el. Şi, mai ales, nu a avut urechi.

Învins de realitate, Sixto Rodriguez se retrage în viaţa de zi cu zi, împăcat şi înţelept. Nimeni nu e profet la el acasă. Miracolul vine, însă, de la mii de kilometri distanţă. Africa de Sud îşi trăieşte renaşterea şi eliberarea de sub apartheid în ritmurile muzicii unui necunoscut. Sixto Rodriguez. El nu cunoaşte Africa, Africa nu îl cunoaşte pe idolul ei. Până când o mână de fani pornesc în căutarea eroului. În căutarea lui Sugar Man, cel care avea să-şi ajungă gloria mult meritată la 30 de ani de când abandonase căutarea ei.

Searching for Sugar Man, povestea unui idol pe care America nu l-a vrut şi căruia Africa i-a acordat revanşa. Poate singurul film care îşi merită Oscarul în 2013.

Manuale d'am3re - A se consuma la temperatura camerei

Muzică bună, imagini superbe, peisaje fantastice, ironie, umor şi amor, veselie, veselie, veselie. Într-un cuvânt... Italia.

Manuale d'amore 3, apărut în 2011 ca urmaş al episoadelor din 2005 şi 2007, este filmul perfect pentru o seară lejeră de vară. O peliculă binevenită, ca îngheţata pentru doamne sau ca şpriţul uşor pentru domni. Se recomandă a se consuma la temperatura camerei :)

The Words – Dragostea iubeşte adevărul?

Când îţi însuşeşti ceva ce nu îţi aparţine, iei cu tine nu doar acel ceva, ci o întreagă viaţă de om. Şi oricât te-ai strădui, lucrurile nu se mai repară. E lecţia pe care o învaţă Rory Jansen, un scriitor aflat la început de drum, care se dă drept autorul unei cărţi ce nu-i aparţine. De aici, întreaga lui viaţă se schimbă. Cunoaşte succesul, dar mai ales neliniştea şi frământările. După ce dă nas în nas cu adevăratul autor al cărţii îşi dă seama că nu e chiar uşor să trăiască cu alegerea făcută.

Toţi facem alegeri în viaţă. Cel mai greu e să trăim cu ele – e replica rostită de bătrânul interpretat excepţional de Jeremy Irons.

Filmul e construit ca o povestire în ramă, doar că avem de-a face nu cu două, ci cu trei povestiri într-una singură. Te ţine cu sufletul la gură până la capăt, transmite emoţii, iar jocul actorilor aduce un plus filmului. Bradley Cooper e o surpriză plăcută în rolul scriitorului, Zoe Saldana e pur şi simplu fermecătoare, iar Jeremy Irons .... face toţi banii.

The Words – e poate cel mai reuşit film al anului 2012. Un film care, la final, te pune pe gânduri: oare dragostea iubeşte adevărul?

Another Earth sau cine se află în spatele oglinzii

Ce-ai face dacă într-o zi ai afla că, undeva în Univers, există o copie a ta fidelă?

Ar fi foarte greu să gândeşti: "Sunt acolo". Şi...pot să mă duc să mă întâlnesc cu mine? Şi...acest EU e mai bun decât mine? Pot învăţa de la celălalt EU? Celălat EU a făcut aceleaşi greşeli ca mine?

Another Earth e departe de a fi un film SF. Cine se aşteaptă să vadă extratereşti, nave spaţiale şi efecte speciale o să fie dezamăgit. Personajele nici măcar nu părăsesc Terra, chiar dacă apare...un alt Pământ.

Another Earth e mai degrabă un film psihologic, o dramă despre cunoaştere şi cunoaşterea de sine.

Este povestea unei tinere – Rhoda – care priveşte înlăuntrul ei şi caută răspunsuri, după ce provoacă un accident şi distruge o familie întreagă: şoferul, muzician şi profesor la Yale, îşi pierde soţia însărcinată şi copilul de 5 ani.

După 4 ani petrecuţi în închisoare, Rhoda, interpretată foarte bine de Brit Marling, merge să îşi ceară iertare de la supravieţuitorul accidentului. Dar nu-şi găseşte curajul şi se străduieşte, în schimb, să cureţe răul făcut. Pentru început, făcând curat în casa compozitorului. Cei doi devin tot mai apropiaţi, dar ea continuă să îi ascundă adevărul. În tot acest timp, dorinţa ei cea mare e să ajungă pe celălalt Pământ.

Finalul este surprinzător şi...rotund.

În timpul vieţii noastre, ne-am minunat pe măsură ce biologii au reuşit să se uite la lucruri tot mai mici şi mai mici. Şi astronomii au privit mai departe şi mai departe în cerul întunecat al noptii înapoi în timp şi în spatiu. Dar poate cel mai tainic dintre toate...nu este nici cel mic şi nici cel mare mare, ci suntem noi de aproape! Ne-am putea recunoaşte măcar? Şi, dacă am face-o, ne-am cunoaşte? Ce ne-am spune? Ce-am învaţa de la noi înşine? Ce am dori cu adevărat să vedem, dacă am putea sta în afara noastră şi ne-am uita la noi?

Another Earth, o peliculă reuşită, pentru un film de debut, semnat Mike Cahill.

Filmul a fost premiat la Festivalul Sundace în 2011.

Tuesdays with Morrie - Despre deadline şi linia vieţii

El e Mitch Albom, ziarist sportiv în Detroit. Mereu în viteză, contracronometru, cu viaţa petrecută între deadline-uri şi telefoane. Ritm drăcesc, specific zilelor noastre. Pentru unii un vis, pentru alţii o necesitate, în cazul unora un calvar.

Ea e EA. Janine.

Morrie Schwartz e "terţul" necesar pentru orice dialog împlinit. Punctul de reper din afară. Fost profesor universitar, aflat în ultimul stadiu al unei boli incurabile. Un înţelept.

Mitch reface după o lungă perioadă legătura cu fostul său profesor, căruia îi fusese unul dintre elevii favoriţi. Despărţiţi de peste 1000 de kilometri, cei doi îşi fixează întâlnirile în ziua de marţi a fiecărei săptămâni. În timp ce profesorul se stinge, elevul se luminează. La finalul întâlnirii, Janine e fericită, Mitch e împlinit.

Tuesdays with Morrie -  ecranizare a cărții cu același nume, scrise de Mitch Albom - un film excelent despre deadline-uri şi linia vieţii. Tu ce alegi? Ai de ales?

La lengua de las mariposas - cine aruncă primul cu piatra

Prietenia dintre Don Gregorio şi micuţul Moncho îmi aminteşte cumva de dragostea dintre Toto şi Alfredo, din Nuovo Cinema Paradiso. Profesorul, un fel de domnul Trandafir al spaniolilor, este un om respectat în comunitate. Pe mâna lui ajunge Moncho, timid, dar dornic de cunoaştere.

Povestea curge lin, la fel şi viaţa puştiului sub îndrumarea învăţătorului. Totul se schimbă, însă, brusc atunci când intervine războiul civil. Schimbările sociale şi politice bulversează viaţa comunităţii. Don Gregorio, republican ca mulţi dintre cei pe care i-a "crescut", ajunge să fie pus la zid, acuzat şi alungat cu pietre chiar de foştii săi elevi. Unul dintre aceştia este sfiosul Moncho.

La lengua de las mariposas (1999) - Limba fluturilor, un film "scris" de Rafael Azcona (un Ion Creangă al spaniolilor), despre veşnica poveste a celui care aruncă primul cu piatra.

Les Amants du Pont-Neuf sau vagabondul vieţii tale

Les Amants du Pont-Neuf sau, cum ar fi spus Dinică, vagabondul vieţii mele. Puţină dramă, multă romanţă, deşi scenariul dă altceva de înţeles. E greu să pricepi dintr-un birou lumea homeless-ilor, e şi mai greu să gândeşti ce gândesc oamenii străzii, e imposibil să simţi cu adevărat ce simte un vagabond. Alcool, droguri, suferinţă, mizerie, boli, uitare, nebunie. Crezi că în lumea asta îşi poate face loc dragostea? Unii spun că da. Iar, dacă este vorba de Paris, totul devine posibil.

Dacă îți plac articolele Cu Suflet, ne găsești și pe Facebook

Amanţii de sub pod, un film contestat la vremea lui, în 1991, dar care reuşeşte să te scoată măcar puţin din ale tale. O povestea frumoasă, niţel cam edulcorată şi un final un pic nerealist, dar reuşit. Un film bun pentru o după-amiază... acasă.

Das Boot - Submarinul - sau viaţa ca alarmă

Imaginează-ţi că îţi trăieşti viaţa undeva în largul mării, patrulând nu între cine ştie ce ţărmuri, ci între adâncuri şi valuri uriaşe. Imaginează-ţi că aştepţi ceva ce nu mai vine. Şi aştepti, şi aştepţi, şi aştepţi. ALARMAAA este doar ceea ce îţi doreşti, strigarea care îţi umple viaţa, care te justifică, dar care poate însemna şi sfârşitul.

Despre asta e filmul. O unitate militară nemţească, din Al Doilea Război Mondial, fără experienţă, trimisă   într-o luptă ce pare dinainte pierdută. Între alarme, fiecare visează la un şnaps, la o petrecere cu prietenii, la femei sau soţii, fiecare la ce a lăsat în urmă.

Echipajul scapă dintr-o capcana a morţii, dar nu şi de ironia vieţii. Cele peste 3 ore ale peliculei trec neobservate, tensiunea e gradată cu măiestrie. Iar finalul este rotund, închegat şi trist.

Dacă îți plac articolele Cu Suflet, ne găsești și pe Facebook

Das Boot (1981) - Submarinul - un film de demult, dar care nu îşi pierde niciodată valoarea.

Bacheha-Ye aseman: cursa vieţii pentru o pereche de pantofi

Ţi-ai dorit vreodată, când erai mic, un ghiozdan nou sau o pereche nouă de pantofi mai mult decât o jucărie?

Ali şi Zahra sunt nevoiţi să folosească zilnic aceeaşi pereche de încălţări: nişte tenişi ponosiţi. Acceptă, cu maturitate, că e singura soluţie după ce Ali, fratele mai mare al Zahrei, pierde pantofii fetei luaţi de la reparat.

- Ali, cum o să mă duc mâine la şcoală fără pantofi?

- Poţi să mergi la şcoală în papuci.

- Ali, da' chiar că ai tupeu. Mi-ai pierdut pantofii. O să te spun tatii.

- Zahra, dacă-i spui tatii o să ne bată rău pe amândoi, pentru că n-are bani să îţi cumpere alţi pantofi. 

- Atunci, ce-ar trebui să fac?

- Poţi purta tenişii mei. Eu o să îi port când vii de la şcoală.

Zilnic are loc o cursă pentru schimbul de încălţăminte, tenişi-papuci, ce pregăteşte într-un fel şi cursa de mai târziu: Ali se înscrie la un cros, iar scopul lui e să iasă pe locul 3. Nu îl interesează marele premiu, ci doar perechea de adidaşi oferită celui care termină cursa al treilea.

Filmul e plin de secvenţe emoţionante şi oferă şi o schiţă a vieţii de familie în satele iraniene.

Dacă îți plac articolele Cu Suflet, ne găsești și pe Facebook

Bacheha-Ye aseman (1997) - Copiii Paradisului - în regia iranianului Majid Majidi, impresionează prin povestea simplă şi emoţionantă. Un film despre lucruri mărunte şi gesturi mari, despre ce înseamnă să lupţi pentru cuvântul dat şi pentru a-i face cuiva o bucurie. Încă o lecţie de viaţă pe care copiii le-o dau oamenilor mari.

Stand by Me - "Cadavrul" de la capătul drumului

Remember: Stand by Me. Un clasic! Pentru mulţi, filmul lui Rob Reiner (1986) - inspirat din romanul lui Stephen King, The Body - are locul lui binemeritat în topul celor mai bune filme din istorie.

Gordie, Chris, Vern şi Teddy pleacă într-o călătorie de 30 de kilometri, la capătul căreia îi "aşteaptă" un cadavru. Şi la propriu, şi la figurat. Nu drumul e cel de pus neapărat în lumină, ci aventura, relaţia, prietenia celor patru juni clandestini. Cu toate acestea, cu cât ne îndepărtăm de acele timpuri, cu atât muzica, culoarea, aerul acelui drum par să fie din altă lume.

Dacă îți plac articolele Cu Suflet, ne găsești și pe Facebook

Stand by Me vorbeşte despre copilărie şi prietenie într-un fel simplu, cald şi amuzant. Trăiri, emoţii, sentimente care lasă locul, la capătul drumului, unui "cadavru": omul "matur".

Am revăzut Stand by Me după mulţi, mulţi ani. Şi sunt convins că o să revin. E oare cineva căruia să nu-i fi marcat copilăria?

Das Leben der Anderen: cine i-a întins mâna celui mai iubit dintre pământeni?

The Lives of Others (Das Leben der Anderen) mi-a amintit de Cel mai iubit dintre pământeni, fără geniul lui Ştefan Iordache sau Gheorghe Dinică. Acţiunea filmului turnat în 2006 are loc undeva prin 1984, în Berlinul de Est.

Dramaturgul Georg Dreyman intră pe lista neagră a celor de la STASI, care îl filează non-stop, îi intră în casă, în pat, în suflet. Fereastra este, cum altcumva (?) Christa-Maria Sieland, iubita dramaturgului şi actriţă cunoscută în "intelighenţia" est-germană.

Spre deosebire de Petrini, profesorul de filosofie din romanul lui Marin Preda, Georg Dreyman are şansa nesperată a unei ultime fărâme de umanitate care sparge sistemul monstruos pus la cale de comunişti.

Regizorul refuză drama finală pentru un final caracteristic veşnicei renaşteri nemţeşti. Un film de văzut.

Dacă îți plac articolele Cu Suflet, ne găsești și pe Facebook

The Straight Story - O poveste simplă şi fără "macrameuri"

Dacă vrei să faci un film bun, atunci trebuie să găseşti un drum de parcurs. Iar dacă în spatele peliculei este şi o poveste adevărată, atunci succesul este asigurat.

The Straight Story (1999) este povestea unui bătrân de 73 de ani care nu şi-a mai văzut fratele de mai bine de un deceniu. O veste despre starea de sănătate a lui Lyle îl pune pe drumuri, în speranţa că va reuşi împăcarea după atâta înstrăinare. Cum bătranul, fost "actor" în debarcarea din Normandia, are problemele cu văzul, nu are nici posibilitatea de a şofa. Iar personalitatea şi orgoliul nu-i permit nici să se lase condus. Alege să parcurgă drumul de 400 de kilometri călare pe maşina de tuns iarba.

"Când copiii mei erau mici, obişnuiam să am un joc cu ei. Îi dădeam fiecăruia câte un băţ şi spuneam: rupe-l! Bineînţeles că puteau, era uşor. Apoi le spuneam: legaţi-le împreună şi încercaţi să le rupeţi. Bineînţeles că nu puteau. Apoi le spuneam: copii, asta e familia"

Povestea lui Alvin Straight se desfăşoară în 1994, pe drum, între localităţile americane Laurens (Iowa) şi Mount Zion (Wisconsin). E simplă, cinstită, cu miez, fără macrameuri. Straight.

Dacă îți plac articolele Cu Suflet, ne găsești și pe Facebook

Awakenings: Revenirea la viaţă - Mesia de la Pavilionul 5

A revenit la viaţă după 20 de ani în care a fost prizonierul propriului corp. O boală cumplită l-a aruncat într-o stare fără speranţă - catatonie, un fel de "statuile", jocul din copilăria fiecăruia. Îl cheamă Leonardo şi a fost Mesia de la pavilionul 5. Şi-a exprimat gândurile şi trăirile după 20 de ani de tăcere, dar de fapt el a fost cel care i-a readus la viaţă pe cei "vii" şi normali. A existat în realitate şi a rămas în istorie graţie lui Oliver Sacks, doctorul şi scriitorul acestei poveşti.

Dacă îți plac articolele Cu Suflet, ne găsești și pe Facebook

Filmul, făcut în 1990, îl are pe Robert de Niro în zilele lui de graţie. Awakenings: Revenirea la viaţă, despre lucrurile simple pe care ni le reamintim doar atunci când nimic nu mai pare simplu.