L-am auzit, nu de mult, pe Gabriel Liiceanu vorbind despre hoţii de cărţi: "Un hoţ de cărţi rămâne tot un hoţ". Bineînţeles, când eşti patron de editură, nu poţi avea altă poziţie. Şi, totuşi, sunt situaţii, contexte în care în hoţul de cărţi pâlpâie lumina umanităţii. Iar hoţul de cărţi poate fi salvatorul unei lumi abrutizate, îndobitocite.
Este şi cazul hoaţei din filmul lui Brian Percival (The Book Thief), făcut după cartea lui Markus Zusak. Viaţa micuţei Liesel se învârte în jurul cărţilor. Mai întâi, găseşte o carte la mormântul fratelui ei, pe care o păstrează cu sfinţenie, deşi nu ştie o buche. Apoi ajunge de râsul clasei, pentru că nu ştie să citească, şi sfârşeşte prin a se îndrăgosti de cărţi. Îşi riscă până şi viaţa pentru că salvează o carte dintr-un fel de rug al lui Savonarola aprins de adepţii lui Hitler.
The Book Thief este un film despre oameni, nu despre hoţi. Unul dintre puţinele filme reuşite ale anului 2013 şi care va trece, cu siguranţă, neobservat la Oscar, în buna tradiţie a Hollywood-ului.
