Tuesdays with Morrie - Despre deadline şi linia vieţii

El e Mitch Albom, ziarist sportiv în Detroit. Mereu în viteză, contracronometru, cu viaţa petrecută între deadline-uri şi telefoane. Ritm drăcesc, specific zilelor noastre. Pentru unii un vis, pentru alţii o necesitate, în cazul unora un calvar.

Ea e EA. Janine.

Morrie Schwartz e "terţul" necesar pentru orice dialog împlinit. Punctul de reper din afară. Fost profesor universitar, aflat în ultimul stadiu al unei boli incurabile. Un înţelept.

Mitch reface după o lungă perioadă legătura cu fostul său profesor, căruia îi fusese unul dintre elevii favoriţi. Despărţiţi de peste 1000 de kilometri, cei doi îşi fixează întâlnirile în ziua de marţi a fiecărei săptămâni. În timp ce profesorul se stinge, elevul se luminează. La finalul întâlnirii, Janine e fericită, Mitch e împlinit.

Tuesdays with Morrie -  ecranizare a cărții cu același nume, scrise de Mitch Albom - un film excelent despre deadline-uri şi linia vieţii. Tu ce alegi? Ai de ales?

Viaţă de câine. VIDEO: O romanţă canină şi cursa tehnologizării

O romanţă canină, înfiripată în viteză şi întreruptă brusc de viteza tehnologizării. Un clip amuzant şi... pisicesc. Genial şi puţin cam sadic :)

La lengua de las mariposas - cine aruncă primul cu piatra

Prietenia dintre Don Gregorio şi micuţul Moncho îmi aminteşte cumva de dragostea dintre Toto şi Alfredo, din Nuovo Cinema Paradiso. Profesorul, un fel de domnul Trandafir al spaniolilor, este un om respectat în comunitate. Pe mâna lui ajunge Moncho, timid, dar dornic de cunoaştere.

Povestea curge lin, la fel şi viaţa puştiului sub îndrumarea învăţătorului. Totul se schimbă, însă, brusc atunci când intervine războiul civil. Schimbările sociale şi politice bulversează viaţa comunităţii. Don Gregorio, republican ca mulţi dintre cei pe care i-a "crescut", ajunge să fie pus la zid, acuzat şi alungat cu pietre chiar de foştii săi elevi. Unul dintre aceştia este sfiosul Moncho.

La lengua de las mariposas (1999) - Limba fluturilor, un film "scris" de Rafael Azcona (un Ion Creangă al spaniolilor), despre veşnica poveste a celui care aruncă primul cu piatra.

Un drob uşor... să nu te pască boala

Nu prea ne dăm în vânt după preparatele din miel, dar nici drobul nu putea să lipsească din meniul de Paşte. Aşa că am ales varianta mai uşor digerabilă: drobul de pui.

Ingrediente:
- o caserolă de ficăţei de pui – aproximativ 500-600 de grame

- o caserolă de inimi şi pipote de pui
- un piept de pui
- 2 legături de ceapă verde
- 1 legătură de usturoi verde
- 2 legături de mărar
- 2 legături de pătrunjel
- 8 ouă de prepeliţă
- 6 ouă de găină
- o cană de lapte -200 ml
- sare
- piper

Mod de preparare:

Ficăţeii, pipotele şi inimile şi bucata de piept de pui se spală şi se pun, pe rând, la fiert. După ce dau în clocot, se înlătură spuma şi se adaugă un praf de sare. Într-un alt vas, se fierb şi 8 ouă de prepeliţă. (puteţi folosi în loc 4 ouă de găină).

Între timp, toc verdeaţa mărunt: ceapa, usturoiul, mărarul şi pătrunjelul.

După ce ficăţeii, pipotele, inimile şi pieptul de pui au fiert, se dau prin maşina de tocat. Se adaugă verdeaţa tocată mărunt, o cană de lapte (care face compoziţia mult mai păstoasă) şi 5 ouă bătute spumă cu sare şi piper.

Se unge tava cu unt şi se adaugă apoi compoziţia, unsă pe deasupra cu un ou bătut. Se introduce la cuptorul încălzit în prealabil, la foc potrivit. În cel mult 30 de minute, e gata.

Se serveşte rece, alături de roşii, ridichi, măsline, salată verde sau orice legume doriţi.

Poftă bună şi Paşte fericit!