Hoaţa de cărţi - O lumină în 2013, o umbră în plus la Hollywood

L-am auzit, nu de mult, pe Gabriel Liiceanu vorbind despre hoţii de cărţi: "Un hoţ de cărţi rămâne tot un hoţ". Bineînţeles, când eşti patron de editură, nu poţi avea altă poziţie. Şi, totuşi, sunt situaţii, contexte în care în hoţul de cărţi pâlpâie lumina umanităţii. Iar hoţul de cărţi poate fi salvatorul unei lumi abrutizate, îndobitocite.

Este şi cazul hoaţei din filmul lui Brian Percival (The Book Thief), făcut după cartea lui  Markus Zusak. Viaţa micuţei Liesel se învârte în jurul cărţilor. Mai întâi, găseşte o carte la mormântul fratelui ei, pe care o păstrează cu sfinţenie, deşi nu ştie o buche. Apoi ajunge de râsul clasei, pentru că nu ştie să citească, şi sfârşeşte prin a se îndrăgosti de cărţi. Îşi riscă până şi viaţa pentru că salvează o carte dintr-un fel de rug al lui Savonarola aprins de adepţii lui Hitler.

The Book Thief este un film despre oameni, nu despre hoţi. Unul dintre puţinele filme reuşite ale anului 2013 şi care va trece, cu siguranţă, neobservat la Oscar, în buna tradiţie a Hollywood-ului.

Parcă e mai frumos de sus! VIDEO: 12 minute deasupra Bucureştiului

Parcă sus nu se mai simte praful în nări, parcă nu se mai aud nici claxoanele, nu se simte agitaţia şi nebunia, parcă aici nu latră maidanezii. Parcă e mai verde, parcă e mai oraş. Pare că nu e România. E Bucureştiul văzut de sus.


Idee şi realizare: filmareaeriana.ro

12 years a slave - mult zgomot pentru nimic

Ne-am înarmat cu răbdare şi, deşi reticenţi, am sperat să punem capăt seriei interminabile de filme neconvingătoare din ultima vreme, asta ca să nu fim prea duri. Bombardaţi cu reclame, incitaţi de cele 7 nominalizări la Globurile de Aur, am zis să vedem "primul mare film al anului", 12 ani de sclavie.

Tema - una la modă în ultimul timp, deşi ne întrebam ce ar mai putea fi spus convingător pe subiectul ăsta. Am avut dreptate: nimic nou. O poveste forţată, un personaj care nu reuşeşte să îşi apropie spectatorii, multe momente moarte, violenţă exagerată. Mania asta de a insista inutil pe scenele de cruzime vine de undeva de departe, de la Patimile lui Iisus al lui Mel Gibson. Prezenţa lui Brad Pitt, absolut banală şi facilă: o "nadă" ieftină care să ne aducă în cinematografe. Iar ca dezamăgirea să fie totală, regizorul Steve McQueen a pus cireaşa pe tort la final. Unul ratat şi necredibil. După 12 ani departe de soţie şi copii, după o viaţă de om de nedreptate, suferinţă şi aservire, personajul principal găseşte de cuviinţă să îşi întâmpine familia cu un discurs ridicol şi artificial. Am fi preferat o simplă îmbrăţişare.

12 ani de sclavie, mult zgomot pentru nimic. Sau, cum zice o vorbă de pe la noi, "la pomul lăudat, să nu te duci cu sacul".

FOTO - Ger "năpraznic" în presa românescă

Sărbătorile sunt pe ducă, durerile de cap rămân. Mai ales când avem de-a face cu limba română. Şi cu atât mai mult cu cât e vorba despre presa românească.

Cei de la Digi24 au ţinut să ne vorbească în mai multe rânduri despre gerul "năpraznic" din America. Ştim că o infuzie de plante medicinale e un bun remediu împotriva răcelii şi a frigului, dar ce facem cu gerul din redacţii? Trebuie să recunoaştem: avem o presă "trăZnet".

Năprasnic: adj. 1. v. subit. (Moarte ~.) 2. neașteptat, neprevăzut, (rar fig.) prăpăstios. (Un faliment ~.) 3. v. cumplit (sursa: DEX)

Năpraznic (Geranium Robertianum): plantă medicinală cunoscută în Franţa şi Anglia şi ca "iarba sfântului Robert", iar la noi sub denumirea "ciocul-cocorului".

Revelionul fără mască

La mulţi ani... de undeva din România!