Ce am putea spune despre cartea lui Cătălin Dorian Florescu? În trei cuvinte: un roman mic-burghez. Are dulceaţa aceea dintre straturile plăcintei. Rândurile degajă o căldură plăcută, primăvăratică, deşi personajele exprimă, mai toate, senzaţia de singurătate. Stilul este unul feminin, şi asta nu pentru că autorul se pune excelent în pielea personajului principal, Zaira, ci pentru că romanul abundă în descrieri, fraze lungi, mici amănunte picante. Ca în orice carte bună, finalul îţi lasă un "gust", chiar dacă nu te zdruncină. O carte de vară, excelentă în vacanţe.
Povestea e simplă: Zaira este fiica unor moşieri din Strehaia. Venită pe lume într-o gară, pusă pe fugă de comuniştii ajunşi la putere după Război, urmărită toată viaţa de fiul unui fost ţăran de pe moşie, devenit între timp mare aparatcic, Zaira fuge din ţară împreună cu fiica şi soţul. După o escală în Praga ocupată de tancurile ruseşti, ajunge în Lumea Nouă, la Washington. O serie de trădări şi lovituri ale vieţii o trimit iar pe drum: Zaira se întoarce la bătrâneţe în ţară, la vechea şi constanta dragoste a vieţii ei. Odiseea "micuţei catalane" se termină la uşa unui păpuşar beţiv, iubit, părăsit şi regăsit după mulţi, mulţi ani.
Gustaţi-o cu încredere!
Zaira, Cătălin Dorian Florescu, Editura Polirom, 2010, 2012
Sursa foto: Editura Polirom
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu