Bacheha-Ye aseman: cursa vieţii pentru o pereche de pantofi

Ţi-ai dorit vreodată, când erai mic, un ghiozdan nou sau o pereche nouă de pantofi mai mult decât o jucărie?

Ali şi Zahra sunt nevoiţi să folosească zilnic aceeaşi pereche de încălţări: nişte tenişi ponosiţi. Acceptă, cu maturitate, că e singura soluţie după ce Ali, fratele mai mare al Zahrei, pierde pantofii fetei luaţi de la reparat.

- Ali, cum o să mă duc mâine la şcoală fără pantofi?

- Poţi să mergi la şcoală în papuci.

- Ali, da' chiar că ai tupeu. Mi-ai pierdut pantofii. O să te spun tatii.

- Zahra, dacă-i spui tatii o să ne bată rău pe amândoi, pentru că n-are bani să îţi cumpere alţi pantofi. 

- Atunci, ce-ar trebui să fac?

- Poţi purta tenişii mei. Eu o să îi port când vii de la şcoală.

Zilnic are loc o cursă pentru schimbul de încălţăminte, tenişi-papuci, ce pregăteşte într-un fel şi cursa de mai târziu: Ali se înscrie la un cros, iar scopul lui e să iasă pe locul 3. Nu îl interesează marele premiu, ci doar perechea de adidaşi oferită celui care termină cursa al treilea.

Filmul e plin de secvenţe emoţionante şi oferă şi o schiţă a vieţii de familie în satele iraniene.

Dacă îți plac articolele Cu Suflet, ne găsești și pe Facebook

Bacheha-Ye aseman (1997) - Copiii Paradisului - în regia iranianului Majid Majidi, impresionează prin povestea simplă şi emoţionantă. Un film despre lucruri mărunte şi gesturi mari, despre ce înseamnă să lupţi pentru cuvântul dat şi pentru a-i face cuiva o bucurie. Încă o lecţie de viaţă pe care copiii le-o dau oamenilor mari.