Mi-ar fi plăcut să îi revăd cum se zbenguie printre valuri și se bucură că toată marea e a lor.
La început, n-am înțeles dacă fac tumbe doar pentru că li se aruncă un pește sau pentru că, pur și simplu, le place. Oricum, mereu mi s-a părut că delfinii zâmbesc. De data asta, de cum a pornit muzica, i-am simțit... în apele lor. Fericiți că se joacă. Fericiți că sunt îmbrățișați, mângâiați și iubiți. Fericiți că dansează! Aici, departe de lumea lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu