Italia 90 îmi deschide albumul cu amintiri din fotbal! Mulţi proclamau atunci moartea "regelui". Un joc urât, aflat însă la mare preţ. Poate şi pentru că venea în lumina libertăţii abia gustate. Maradona, Hagi, Caniggia, Schillaci, Baggio, Matthaus, Makanaky, Roger Milla! Notti Magiche, Gianna Nannini. Ce viaţă! Ciao!
Dacă îți plac articolele "Cu Suflet", ne găsești și pe Facebook
Dacă îți plac articolele "Cu Suflet", ne găsești și pe Facebook
Am rămas ancorat în lumea aia, în fotbalul ăla! Nu-mi place Euro 2012, cum nu m-a dat pe spate nici Mondialul din Africa de Sud.
Fotbalul e o metaforă a vieţii, spun mulţi 'conservatori', care refuză să vadă în JOC altceva decât singurul sport care poate fi povestit. Iar cum viaţa pare tot mai standardizată, fotbalul nu poate ieşi din rând. Nu MAI poate.
Fotbalişti care aleargă bezmetic, joc fără lumină, fără orizont, suporteri care au uitat să cânte. Mi se face dor până şi de bufonul Gascoigne când îl văd pe Ronaldo. Un meci a devenit o şedinţă foto de 90 de minute, întreruptă de câteva mesaje postate pe Twitter.
Din pacate tind sa iti acord votul meu. Ai dreptate. Sedinta foto e mult mai importanta pentru Ronaldo(Cristiano Ronaldo),decat cele 90 de minute petrecute pe terenul de joc.
RăspundețiȘtergere